In haos organizat

Ganduri si principii cameleonice

Bye-bye

Posted by cameleonic on 17 octombrie 2010

M-am hotarat sa-mi continui activitatea in blogul Cameleonisme!!!
Sper sa ma urmati si ne continuam prietenia acolo.Va pup pe toti!!

Posted in Cameleonisme | No Comments »

Tu!

Posted by cameleonic on 7 iunie 2010

Iubirea ta mi-adie-n ?oapte
Un vag parfum de prim?veri
Cnd te privesc plecnd n noapte

Mai drag mi-e mine dect ieri.

Avar mi-e sufletul de tine -
Abia-ai plecat ?i iar mi-e dor -
?i iar mi-e r?u ?i iar mi-e bine
?i iar mi-e soare ?i mi-e nor .

Posted in Minunat | Tagged: , , | No Comments »

3 Motive pentru care merita sa zambesti.

Posted by cameleonic on 4 iunie 2010

Oricare ar fi vremurile in care traim consider ca in fiecare zi ar trebui sa zambim si va dau cateva motive:

1.Zambeste la tine atunci cand te uiti in oglinda dimineata spunandu-tiBuna dimineata,inca o zi oferita in dar de la Dumnezeu pe care trebuie sa o traiesc ca si cum ar fi printre ultimele.

2.Zambeste oamenilor din jur.Ai observat cat de usor este sa intrii in vorba cu cineva care iti zambeste prietenos,te simti in largul tau?Sau atunci cand treci pe langa o persoana care zambeste,acel zambet ti-l ofera in dar ,aproape inconstient schitezi un zambet (oricat de trist ai fi)? Daruieste zambete!

3.Copii.Oricat de grabita,trista as fi ,atunci cand intalnesc un copil zambesc si pentru o clipa uit de rautatile din jur.Cea mai pura inocenta pe care ai putea-o intalni este cea a unui copilas,el nu stie greutatile vietii,nu cunoaste sentimente de invidie ,egoism, rautate .El stie doar sa-ti zambeasca ,sa se joace,sa se bucure fara griji.

Sunt atatea motive pentru a zambi dar uneori lasam grijile sa ne umbreasca ziua,sa ne streseze cu prejenta lor.Daca am face un pas inapoi si am privi lucrurile mai obiectiv am gasi solutiile mai repede decat ne imaginam si astfel ne-am scuti de la multe neplaceri.

Sa ne facem timp si pentru un zambet in fiecare zi!

Posted in Cameleonisme | No Comments »

Omul este lup pentru oameni/2/

Posted by cameleonic on 4 iunie 2010

Spuneam in postul din ianuarie despre acea trasatura a omului ce-l aseamana cu lupul:Omul este lup pentru oameni!

La momentul respectiv eram atat de revoltata pe anumite persoane (cei pe care ii numesti prieteni)care se cred mult prea pretioase pentru a te cauta sa vada macar daca mai traiesti dar sunt ofensate daca li se aduce la cunostinta aceste…scapari.Cum?Nu te-am cautat?…vai cum poti sa spui asa ceva?.

Da sigur,uit, m-ai cautat …atunci cand aveai nevoie de ceva.

Nu ati intalnit nici macar genul de persoana care va arata un respect nemaipomenit pentru ca ati avut tupeul sa ocupati un loc unde cu mult timp l-a ocupat si ea?Mai tin minte ca eram atat de afectata de faptele de egoism ,ipocrizie si auto-victimizare incat nu stiam ce sa fac,cum sa reactionez.

Dupa atata timp in care am fost acolo punct de sprijin,umar de bocit,trezit la realitate,divertisment amator etc etc . ajung la concluzia ca nu se merita sa ma consum pentru persoane de acest gen.

Greseala mea ca le-am ales dar nu e niciodata prea tarziu sa realizezi ca nu se merita.Sunt alte fiinte care merita toata loialitatea ta ,prietenia si sprijinul iar tu stai sa astepti fiul ratacitor.

Fiecare gresim fata de apropiati,prieteni insa important e sa stii limitele,sa repari greselile daca tu consideri ca merita.

Dupa atatea lovituri si chiar tradari sunt inca increzatoare in acea prietenie ideala,unde exista loialitate ,incredere,reciprocitate.

Cine are parte de asa ceva este un om foarte norocos pentru ca in viata prietenii iti sunt ca o a doua constiinta si chiar mai apropiati decat rudele.

Apreciati-va prietenii cu defectele lor(nimeni nu este fara de defect) dar in acelasi timp sa nu uitati ca cel mai bun prieten poate deveni cel mai periculos dusman!

Posted in Cameleonisme | Tagged: , , , | No Comments »

Revin!!!

Posted by cameleonic on 4 iunie 2010

Mmmda.. nu am mai scris demult pentru ca m-am lasat prada pesimismului si ideei ca nu o sa am vizitatori postand numai despre suferinta si formele ei.

Am luat o pauza sa-mi lipezesc gandurile,sentimentele si revin cu speranta ca o sa ma cititi pentru ca eu chiar cred ca am ceva de spus,multe opinii,credinte stiu ca le impartasesc cu multi dintre voi ceea ce nu ma face chiar o ciudata ;) )

Am trecut cu bine de perioada NEAGRA a existentei mele,poate cea mai semnificanta din viata mea ce m-a marcat profund dar in acelasi timp m-am cunoscut mult mai bine si am luat cumva controlul sentimentelor ,si aici ma refer la gravitatea pe care o dadeam deseori oricarui sentiment.

O sa va vorbesc despre partea frumoasa a vietii in general dar si despre unle lucruri mai putin placute ce pot fi o lectie de viata.

Va doresc lectura placuta :) si revenire cu drag oricand pe pagina mea !!

Posted in Cameleonisme | Tagged: , , , | No Comments »

“Homo homini lupus”

Posted by cameleonic on 16 ianuarie 2010

In traducere :Omul este lup pentru oameni.Perfect adevarat.

Natura umana este condusa de instinctul de conservare ,de supravietuire ,astefl incat omul are tendinta sa “calce peste cadavre” pentru a reusi ceva,orice.

Minciuna,imoralitate,ipocrizie, falsitate ,ignoranta,desfrau,pe toate le vezi oriunde in jurul tau in decursul unei zile obisnuite.

Singurul prieten esti tu.Nu sunt singura care s-a saturat de drumul spre care se indreapta societatea,de aceea nu o sa imi exprim dezgustul prea mult.

Vrei sa schimbi ceva?Incepe cu tine,cu propriul caracter.

Gandeste individual nu in”turma”!!

Printre atatea masti negre,fi tu masca ALBA!!!

Posted in Cameleonisme | Tagged: | No Comments »

Iris-Steaua mea

Posted by cameleonic on 5 septembrie 2009

 

Posted in Cameleonisme | Tagged: | No Comments »

Trenul

Posted by cameleonic on 29 august 2009

 
 
"Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra,altii stau
o vreme punandu-si amprenta pe inima noastra.Dupa plecarea lor nu vom mai fi
niciodata aceeasi."
 
Viata,un tren,cateva zeci de vagoane compartimentate  iar intr-unul din compartimente  sunt 
eu  alaturi de cei
dragi:parintii,prietenii,iubirea.

Orice as face parintii nu vor parasi compartimentul
,prietenii vin si pleaca,iubirea se schimba ?!
 
In compartimentul meu 
isi iau bilet oameni care stau putin sau mai mult timp decat as vrea.

Persoane cu care imi place sa ma inconjor,cu care rad din tot
sufletul,care imi sunt alaturi atunci cand trenul schimba macazul.

Unii isi pun amprenta pe sufletul meu indiferent  de cat stau 
alaturi de mine. De multe ori 
oamenii care stau putin  lasa
rani  adanci.Ma  lasa uitandu-ma  indelung 
pe geam,privind zadarnic  in urma.

 
Unii Imi sunt
calauze,prieteni extraordinari altii dezamagiri,dusmani,sperante desarte.

Teama mea  e sa nu fiu
data afara din tren,sa raman  vesnic in
asteptare pe un peron  pustiu.

 
Pentru cei care 
apar  episodic in viata
mea:aceia  pe care inima mea  ii accepta si ii iubeste neconditionat  fara 
sa-I cunoasca indeajuns,care imi aduc zambetul pe buze  asa cum 
imi aduc si lacrimile prin 
prezenta lor,care imi ofera o zi 
placuta,care ma imbratiseaza atunci 
cand stau in ploaie,care ma  ajuta
sa-mi modelez anumite conceptii,. Dar care 
dispar.

LE MULTUMESC si trec mai departe!!
 
 

Pentru cei care vin si 
stau  alaturi de mine  iar eu alaturi de ei ,cei care sunt  motivul 
zambetului meu, cei pe care inima mea nu ar suporta sa-I piarda,cei
pentru care  sunt un suras,o speranta.cei
care  raman.
LE MULTUMESC DIN SUFLET.

  

…..nu voi ramane privind in urma  trenului pentru  cei  care  imi vor fi alaturi….

Posted in Cameleonisme | Tagged: , , , | No Comments »

Destin?

Posted by cameleonic on 19 august 2009

 

Suflu dup?
suflu, pas dup? pas,
C?ut?torule de
drum, nu exist? drum.
Drumul se face
mergnd.

Mergnd se
creeaz? drumul.
?i dac? te ui?i
n urm?
Tot ce vei vedea
snt urmele

Pa?ilor t?i  pe care ntr-o zi
Picioarele tale
le vor parcurge din nou.

C?ut?torule de
Drum, nu exist? drum.
Drumul se face
mergnd."
                                                   –Antonio Machado–
 

 

Posted in Cameleonisme | Tagged: , | No Comments »

Destin vs. Liberul arbitru

Posted by cameleonic on 13 august 2009

 
 
Lumea este arhiplina de contradictii care mai de care,mai ales vesnicul razboi dintre bine si rau.Oare nu putem sa acceptam ca nu se poate sa partinem  doar unei tabere?
 
Unii sustin credinta in Destinul dat de Dumnezeu iar altii vin in fata si promoveaza Liberul arbitru.Care e adevarul?

Astfel,in sustinerea primului caz vin  urmatorule citata apartinand  lui Paulo Coelho :
"Calatorul este la New York.Este in intarziere la o intalnire,si cand  pleacade la hotel isi da seama ca masina sa a fost mutata de politie.Ajunge tarziu la intalnire,pranzul dureaza mai mult decat ar fi necesar,si el se gandeste la  amaneda pe care trebuie sa o plateasca.Osa fie o avere.Pe neasteptate,isi aminteste de o bancnota pe care o gasise pe strada cu o zi in urma ,si vede o oarecare ciudata legatura cu ce i se intamplase dimineata.
"Cine stie ,poate am gasit banii aceia inainte ca persoana care ar fi trebuit sa o gaseasca sa fi avut posibilitatea.Poate am mutat bancnota din calea cuiva care intr-adevar avea nevoie.Cine stie  daca nu am intervenit in ceea ce a fost scris!"
Simte nevoia sa se elibereze de bancnota si in acel moment vede un cersetor  asezat pe trotuar.Ii da rapid bancnota ,si simte ca a readus un echilibru lucrurilor.
"Asteapta o clipa"spuse cersetorul.
"Nu caut ajutor.Eu sunt un poet si vreau sa-ti citesc o poezie in schimb"
"…mda alege una scurta pentru ca ma cam grabesc"
Cersetorul raspunde:
"Daca esti inca viu,este pentru ca nu ai ajuns inca  acolo unde trebuia  sa fii."
 

Spune maestrul: Inchide
ochii. Sau chiar cu ochii deschisi, imagineaza-ti urmatoarea scena: un stol de
pasari in zbor. Acum spune-mi cite pasari reusesti sa vezi: cinci?  unsprezece? saisprezece?  Indiferent care ar fi raspunsul si e greu
ca cineva sa pretinda ca stie cite pasari a reusit sa vada un lucru devine
mai mult decit clar n acest mic experiment. Poti imagina stolul de pasari, dar
numarul lor e dincolo de controlul tau. Si totuSi scena era curata, bine definita,
exacta. Trebuie sa existe un raspuns la intrebare. Cine a hotarit cite pasari
ar fi trebuit sa apara in scena imaginata ? Nu tu.

 

 
Avem oare de la nastere un destin,un drum trasat cu  rosu de la care  oricat am incerca sa ne abatem  tot acolo ajungem?
Si oricat am incerca sa ne convingem ca ne luam propriile decizii,ele ne sunt  sunt sugerate de o forta exerioara,ceea ce noi numim divinitate,si atat de subtil incat sa avem certitudinea  ca s-a nascut din propriul rationament?
 
La fel ca orice exista,avem si un opus:Liberul arbitru.
Dar oare Dumnezeu ne-a dat dreptul la libera alegere?
Avem pe parcursul vietii o serie de rascruci iar in functie de ce drum alegem generam astfel noi obstacole,pietre si pietricele peste care trebuie sa trecem pentru a  intalni urmatoarea rascruce?
Ni se da sansa sa alegem sau doar iluzia ei?
 
Uneori am impresia ca suntem niste marionete conduse de ganduri si rationamente presetate de un papusar…sau poate  facem parte dintr-un  experiment.
 
Personal,a accepta ca am un destin inseamna a ma simti cu mainile legate.Groaznica senzatie de neputinta ma incearca….
 
Dar tu? Tu in ce crezi ? 
 
 
 
 

Posted in Cameleonisme | Tagged: , , , | No Comments »

 
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X